Marele Bacovia

Si daca

Si daca vremea iar intoarce
Nedumeriri in jurul meu,
Un iad, dezgust imi este viata,
Nu este cum a fi mai rau.
Cand linistea ma impresoara
Si cred ca pacea ma sustine,
Un rai, placere este viata
Nu are cum a fi mai bine.

Ecou de serenadă

Pansele negre, catifelate
Pe marmora albă s-au veştejit,
Şi-n tainice note s-au irosit
Parfume triste, îndoliate.
Eu singur, cu umbra, iar am venit,
O, statui triste şi dărâmate
— Pansele negre, catifelate,
Vise, ah, vise, aici, au murit.
În haine negre, întunecate,
Eu plâng în parcul de mult părăsit...
Şi-a mea serenadă s-a rătăcit
În note grele, şi blestemate...

Ecou de romanţă

S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit
— Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit
— Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit
— Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!
Iar, mâni, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti
— Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!

Singur

Potop, cad stele albe de cristal
Si ninge-n noaptea plina de pacate;
La vatra-n para ce abia mai bate
-Azi, a murit chiar visul meu final.
Si ninge-n miezul noptii glacial...
Si tu iar tremuri, suflet singuratec
-Pe vatra-n para slaba, in jaratec
-Incet, cad lacrimi roze de cristal.

Cateva scrieri ale marelui poet George Bacovia :]