Ieri am creat primul meu om de zapada :)
Multi dintre voi probabil nu isi mai amintesc asemenea momente ''insignificante'', dar eu stiu sigur ca mi-l voi aminti mereu. Poate si pentru ca am crescut la bloc si nu am avut rude la tara ( sau cel putin nu le-am cunoscut prea mult ), iar pe timp de iarna iesirile afara se rezumau in mare parte la jocuri intre copii si aruncat bulgari. Un om de zapada necesita un pic de timp si rabdare, ceea ce se pare ca eu, fiind copil, nu am avut. Dar acum mi-am implinit si acest vis. Acum, la varsta de 22 de ani, eu sunt inca un copil ascuns dupa chipul unui om in toata firea. Cu toate incercarile vietii ce cauta mereu sa ma doboare, incerc sa imi pastrez o margine de suflet visator. Si viata devine de multe ori al naibii de insuportabila, iar momentele in care esti "fericit" sunt tot mai putine - spre deosebire de copilarie, minunata si scurta perioada in care naivitatea varstei nu te lasa sa iti pierzi zambetul.
De multe ori mi-am pierdut acel zambet, increderea, visele, chiar si speranta. Am incercat de fiecare data sa imi gasesc puterea de a merge mai departe. Chiar daca, de multe ori, nimic nu mai avea sens.
Asa cum unii m-au criticat, asa cum altii m-au acceptat, asa cum multi s-au dovedit a imi fi asemenea - am inca un suflet de copil. Si ziua de ieri va fi una din cele mai frumoase amintiri. Cu tot tavalitul prin zapada, cu hainele ude, cu mainile inghetate, si cu zambetul acela ce nu l-am mai simtit de mult pe buze. Clipe atat de marunte si nepretuite.
Sa fim adulti am invatat deja, sa fim copii insa am uitat. Si asta e una din cele mai importante parti din viata. Pentru ca pastreaza sentimente pure si neconditionate, acea bunatate ce la multi se pierde pe parcurs. Imi doresc ca in prima zi de Craciun sa ninga, si fiecare fulg de nea sa aduca un strop de copilarie in sufletele celor ce il privesc. Sarbatori cu bucurie si un an nou ca in cele mai frumoase povesti !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu