Ora 22:40... descopar aroma ciocolatei calde cu scortisoara si ma afund in scriere fascinata de aburul ce imi cuprinde suflul... renasc din propria cenusa... aspir spre egoism suprem si nepasare... idolatrizez sarcasmul si ipocrizia... caci fara ele nu am putea trai... speranta a murit de mult... odata cu naivitatea increderii... odata cu dorinta apropierii... odata cu inceputul simtirii... disparute fara urma intr-un abis colosal... distruse in asa fel incat sa nu lase urme... delete, erase, escape... si asteptam sfarsitul privind indiferenti... credem ca s-a terminat... dar a ramas doar haosul... nu mai exista nimic... e prea tarziu... nu putem opri timpul... in tot acest neant o amintire incearca sa razbata... ii intoarcem spatele si regretul ne cuprinde ultimul strop de umanitate... s-a stins ultima suflare a agoniei... ora 23:20... renasc din propria cenusa... s-a evaporat tot aburul... am terminat ciocolata rece...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu